GRAŢIEREA, SINGURA MEA SPERANŢĂ

Motivul pentru care am recurs la aceasta ultima cale, este acela ca AS VREA SA MAI TRAIESC, as vrea sa imi pot creste copiii, sa ii sprijin in confruntarea cu bolile pe care le-au mostenit de la mine, dar si cu bolile obisnuite, care, in contextul medical pe care il prezinta, sunt infinit mai agresive si mai riscante pentru ei.
Este speranţa mea la viata. Speranta ca voi trai ultimele luni, ani sau cât va vrea Dumnezeu, alături de copiii mei, de familie.
Nu am incetat sa sper intr-un gest de clementa, pentru ca nu am antecedente penale si am avut o conduită ireproșabilă, atat pe parcursul procesului in cadrul caruia am fost condamnata, dar si ulterior, in mediul carceral, nu am savarsit si nu am fost acuzata ca as fi savarsit vreo infractiune de coruptie, iar recuperarea prejudiciului la acoperirea caruia am fost obligata este asigurata pe deplin si garantata, prin valorificarea bunurilor pe care le detin, pe care s-a instituit sechestru asigurator.
Menținerea mea in executarea pedepsei inchisorii, in conditiile in care in penitenciar nu pot respecta recomandarile medicilor, pentru afectiunile cu care ma lupt in tacere de mai multi ani, poate avea consecințe ireversibile, deosebit de grave, asupra sănătății și vieții mele, dar si asupra bunei dezvoltari fizice si psihice a copiilor mei (fetiţa are doar 1 an şi 7 luni, iar băieţelul abia a implinit 5 ani), pentru care pierderea prematura a mamei, la o varsta atat de mica, ar fi tragica. Unele afecţiuni s-au agravat deja, în ultima perioadă, iar riscul să se agraveze şi mai mult, este din ce in ce mai mare, cu fiecare zi în penitenciar. Şansa de a respecta, în libertate, recomandările medicilor reprezintă pentru mine diferenţa între viaţă şi moarte.
Graţierea este singura şansă pe care o am, să fiu alături de Maria si Andrei, ingerii cu care viata mea a fost binecuvantata, în lupta lor cu afectiuni care ma obliga la supraveghere stricta, având în vedere vârsta lor mică. Copiii sunt acum in situatia de a nu avea alaturi niciun parinte, acestia locuind acum in Bucuresti, impreuna cu bunicii, deoarece au nevoie de continuarea unor proceduri medicale, ce nu pot fi efectuate in Judetul Hunedoara.
Graţierea este singura speranţă să-mi pot ajuta copiii să se recupereze psihic, după trauma despărţirii noastre bruşte.
Cererea mea de graţiere este strigătul de disperare al unei mame grav bolnave, care trăieşte alături de copiii şi familia ei o dramă greu de descris în cuvinte.
Este ţipătul şi plânsul unor copii mici si bolnavi, nevinovaţi, profund afectaţi de faptul că mama lor a fost luată brusc de lângă ei.
Acceptarea, din motive umanitare, a cererii de graţiere reprezintă pentru mine, in acest moment, singura şansa la viaţă.
Omul politic Monica Iacob-Ridzi a murit. Mama Monica Iacob-Ridzi luptă pentru viaţa ei şi a copiilor ei.
Şansa de a respecta, în libertate, recomandările medicilor reprezintă pentru mine diferenţa între viaţă şi moarte.

Comments are closed.