Ieri am fost, sper pentru ultima oara, la Directia Nationala Anticoruptie. Am semnat (cea dintai, ca o dovada in plus ca nu doresc tergiversarea acestei cauze) procesul verbal de prezentare a materialului de urmarire penala in atat de mediatizatul dosar legat de evenimentele organizate de Ministerul Tineretului si Sportului cu ocazia Zilei Tineretului – 2 Mai 2009.
Este ultimul capitol dintr-o cercetare demarata de procurori inca din luna august 2009. S-a scris mult, intemeiat sau fals, au curs tone de invective asupra-mi, s-au cernut adevarurile de minciuni, onoarea de lichelism, fondul de superficial.
Am fost, de departe, cel mai intens negativ mediatizat demnitar aflat sub investigatie penala. La “umbra” acestui caz s-au ascuns, trimisi la randul lor in judecata sau cercetati pentru aceleasi tipuri de fapte, fosti ministri ai justitiei, fosti si actuali demnitari, europarlamentari, deputati in functie sau importante alte persoane din viata politica si sociala.
Au trecut, iata, 1 an si 9 luni de la declansarea cercetarilor, pentru ca DNA sa definitiveze acest dosar. Nu voi spune nimic despre profundele vicii de procedura din acest dosar (nimic despre interceptari al carui continut transcris initial si prezentat Parlamentului a fost modificat dupa 19 luni), nimic despre lipsa de logica juridica a unor sustineri din materialul de ancheta, nimic despre erorile uriase ale raportului de expertiza intocmit in dosar (cu o serie de concluzii aberante, inclusiv cea privind stabilirea prejudiciului) si nimic despre lipsa de fundament a acuzatiilor ce mi-au fost, mie si multora dintre angajatii mei, aduse…
Nu voi aminti nimic despre modalitatile “democratice” de ancheta, nimic despre plangerile penale sau disciplinare pe care intentionez sa le fac, nu voi extrage nimic din declaratiile martorilor ce imi sunt net favorabile ( si care au fost deliberat ignorate in acest timp) si nici nu voi combate sustinerile putinilor celor care, avand calitatea de invinuit si amenintati cu “iminente” masuri coercitive, au fost folositi de procurori pentru a culege probe.
Astept linistita, va asigur, inceputul judecatii. Sper din tot sufletul ca, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, analiza tuturor aspectelor de fond si forma sa se realizeze fara patima, cu echilibru si fara partizanat. Sper ca acest “vis urat” numit “urmarire penala” sa fie analizat in lumina moderatiei specifica unui real act de justitie, si nu sub presiunea orgoliilor de a demonstra, cu orice pret, vinovatii…
A fost, recunosc, cea mai grea perioada din viata mea. Am avut momente in care am fost la un pas de a claca, mi-am pierdut de multe ori speranta si am “descoperit”, cu profunda durere, cine mi-au fost prietenii si cine, pentru un pumn dezonorant de promisiuni, m-a vandut mincinos. Nu port pica nimanui. Am inteles ca trebuia sa trec prin toate acestea, politica romana isi cerea, hidos, o victima.
Doresc sa multumesc acum, la incheierea acestei etape judiciare, avocatilor mei. Dincolo de profesionalismul ireprosabil cu care m-au inconjurat in tot acest timp, dincolo de loialitatea pe care am simtit-o dintru inceputul colaborarii noastre, am simtit omenie si echilibru alaturi de domniile lor si, impreuna, am depasit multe dintre provocarile juridice specifice acestei perioade.
Apoi, as vrea sa le multumesc tuturor celor ca mi-au ramas alaturi, intru adevar si buna credinta. Nu ii voi uita.
O etapa a luat sfarsit. O alta va incepe.
Dumneavoastra, tuturor care veti citi aceasta postare de blog, va spun atat : Monica Iacob -Ridzi nu a gresit cu nimic din punct de vedere penal.
Si, indiferent cat de vocale vor fi clamarile procurorilor in a-si sustine acuzatiile nefondate,indiferent cat de fara prezumtii de nevinovatie vor suna comunicatele lor de presa pe aceasta tema,cat de dramatic vor suna actele lor finale, asteptati, va rog, opinia instantei. Eu o astept, ducand crucea acestei poveri penale,cu speranta.